Stimularea sau întreținerea familiilor de albine este necesară în perioadele lipsite de aport (cules) natural de hrană.

Albinele, dacă au temperatura propice (peste 8 grade Celsius), indiferent de sezon vor avea tendința să crească puiet, iar acest puiet necesită hrană. În lipsa hranei necesare puietului, albinele vor consuma glucide din rezerva existentă în faguri și proteine în special din rezerva corporală, dar în paralel se poate activa mai mult sau mai puțin, în funcție de rasă, și un sistem de adaptare la starea de foame prin reducerea cantității de puiet crescut, mecanism care are drept consecință slăbirea populațională a familiilor de albine, scăderea imunitații/rezistenței la boli și bineințeles slăbirea capacității de producție.

În consecință, dacă aportul natural de hrană pentru întreținere (puiet în creștere și populația adultă) este insuficient, devine necesară hrănirea de stimulare sau întreținere. Aceasta hrănire se face după modelul natural al nectarului, cu sirop glucidic cu conținut mare (50%-60%) de apă, în funcție de indicațiile cântarului de control, când acesta are în special tendințe de scădere a stupilor în greutate.

Pentru a menține familiile în capacitate maximă de producție, hrănirea de stimulare trebuie să fie facută:
• primăvara, de la primele zboruri ale albinei, pe durata temperaturilor care permit desfacerea albinelor din ghem;
• în toate pauzele / «golurile» dintre culesuri;
• în continuarea ultimului cules până la încetarea naturală a creșterii de puiet pentru a asigura volumul și vigoarea populației de iernare.

În afară de siropuri, la stimulare se poate folosi și turta energetică, iar în lipsa polenului de calitate se folosesc substituenți de polen.